OPINII
Home Page

Actualitatea

Analize

Comunitatea  originarilor din Romania

Opinii

Interviuri 

Iudaism

Diverse

Cultura

Contact

Cu degetul la tImpla zilei

Corneliu Vadim Tudor, antisemit de mahala

NANDO MARIO VARGA
Nu cu mult timp in urma, presa din Romania, ca de altfel si intreaga clasa politica romaneasca, au fost surprinse de o reactie neasteptata a “mincatorului de evrei", liderul partidului “Romania Mare", senatorul Corneliu Vadim Tudor. Intr-o scrisoare fulminanta transmisa lui Yasser Arafat, dupa ultimul atentat din vechea Tahana Mercazit a Tel Avivului, in care si-au pierdut viata si doi muncitori romani, CVT s-a lansat intr-o acerba critica a terorismului, subliniind, aici este marea surpriza, ca Ierusalimul apartine evreilor, neexistind nici un document istoric care sa ateste vreun drept al palestinienilor asupra Orasului Sfint.
Asaltat de ziaristi, liderul PRM a tinut sa precizeze latura obiectiva a caracterului sau, nepierzind ocazia sa se transforme intr-un neinteles. De altfel, nu este prima data cInd, pus la colt de intrebari directe, CVT sustine ca nu este antisemit, in timp ce in publicatia “Romania Mare" pe care o conduce cu mina de fier, evreii sint terfeliti, jigniti, umpluti de laturi, luind chipul tuturor actiunilor negative, antiumanitare si bineInteles, antiromanesti.
Dupa aceasta celebra scrisoare, ne asteptam sa constatam o oarecare schimbare de ton a Romaniei Mari.
Sperantele ne-au fost insa desarte, vechiul proverb romanesc cu lupul si naravul dovedindu-si inca odata actualitatea. Iar daca ziaristii si analistii politici ar fi reusit sa-si stapineasca emotia scoop-ului, ar fi constatat cu usurinta ca din nou CVT s-a pliat pe linia momentului, cintind in struna politicii americane antiteroriste. Si daca prin acest joc a avut ocazia sa se gudure si pe linga evrei, a fost cu atit mai bine pentru subrezita lui pozitie politico-sociala. Iata cum calculul simplu, tipic unei cacialmale politice, i-a reusit liderului PRM. Dar, cunoscindu-ne personajul, desi cunosteam continutul scrisorii, am ramas in espectativa, nerepezindu-ne imediat sa muscam din momeala poleita a lui CVT, din cel putin doua motive: in primul rind, sub stratul de poleiala veninul arunca straluciri ucigatoare, iar in al doilea rind, fiindca nu am uitat o alta zicala romaneasca: drumul catre iad este pavat cu bune intentii.
S iata ca ceea ce am prevazut, s-a adeverit: “Romania Mare" si-a continuat turnirul antievreiesc, lancea loviturilor sub centura, lase si ipocrite fiind purtata de acelasi “cavaler in negru", purtind drept vizeta ura si dispretul, lovind in stInga si-n dreapta, disperat ca publicul, atit cit a mai ramas, paraseste, unul cite unul, dezgustat, arena, in care el, Aicibiade, se abtine cu greu sa nu-si dea, de ciuda, palme.
Din clipa in care am fost numit in functia de redactor sef al cotidianului "Viata Noastra" si de atunci au trecut iata aproape opt ani, am decis sa nu se scrie nici un cuvInd despre antievreismul lui Corneliu Vadim Tudor, considerind ca numele unui asemenea speciment nu poate decit intina paginile ziarului alialei romane. Ceea ce m-a hotarit de data aceasta sa-mi calc cuvIntul, a fost ultimul numar al Romaniei Mari care a iesit pe piata azi dimineata si in care, fantoma ratacitoare pe nume Alcibiade, pseudonimul arhicunoscut al lui Corneliu Vadim Tudor, se razbuna dupa zece ani, josnic, ca de obicei, pentru palma usturatoare primita in Palatul Cotroceni si in fata camerelor de televiziune, de la poetul Shaul Carmel, presedintele Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Romana.
- Domnule presedinte, va rog sa-mi permiteti ca impreuna cu delegatia scriitorilor din Israel sa parasesc Palatul, deoarece, fizic, nu pot sta alaturi de un neolegionar, i-a spus Shaul Carmel, atunci, in 1995, presedintelui Ion Iliescu, in momentul In care a constatat ca In sala de receptie a Palatului Cotroceni a intrat Corneliu Vadim Tudor, desi conventia era ca la acea receptie sa nu fie invitati scriitori angajati politic. Personalitati ale literaturii romane, precum Stefan Augustin Doinas si Mircea Dinescu, care activau In politica, au respectat Intelegerea. Nu si CVT, pentru care nimic nu are importanta decit propria-i persoana pe care si-o supraestimeaza pina la pierderea contactului cu realitatea.
Cu fruntea sus, cei opt scriitori israelieni, mpreun` cu Shaul Carmel, au parasit sala de receptie, indreptindu-se spre iesire. Si atunci, presedintele Ion Iliescu, in fata caruia se afla CVT, a plecat dupa scriitorii nostri, l-a luat de mina pe Shaul Carmel, si au inceput sa discute. Ca la un semnal, peste 70 de scriitori romani din diaspora, prezenti la aceasta intilnire, s-au alaturat grupului format de presedintele Ion Iliescu si scriitorii israeliene, lasindu-l acolo, in imensa sala de receptie, pe CVT, spumegind de furie, filmat si fotografiat in acea secunda istorica, in care Romania a perceput atit agonia extremismului, dar si importanta unitatii in actiunea de zmulgere cu usurinta a buruienilor inverzite de ura care mai rasar timide pe la Cotroceni ori prin alte colturi din Romania. Aceasta tara trebuie doar sa se scuture zdravan pentru a arunca de pe spinarea ei parazitii care-i inegresc existenta.
Si iata ca acum, dupa atitia ani, cu obrazul inca inrosit de usturatoarea palma, CVT se latrinizeaza. Pentru a intelege mai bine, daca mai era nevoie, caracterul infam al laturilor lui CVT, am intercalat in paranteze, parerile unor mari condeie ale literaturii romane despre poetul Shaul Carmel, laureat al unor prestigioase premii, inclusiv al premiului "Mihai Eminescu".
"Va mai aduceti aminte de scandalagiul Shaul Carmel? Acel versificator ieftin, din Israel, care a provocat un imens tambalau la Palatul Cotroceni, acum aproape 10 ani, ca de ce, la o adica, Ion Iliescu l-a invitat si pe presedintele PMR la o IntIlnire cu scriitorii din diaspora?".
("Carmel este un poet remarcabil. Gratie Inzestrarii sale, limba noastra paseste cu Inzestrare si gratie prin nisipul sfInt al Psalmilor si Parabolelor" - acad. Stefan Augustin Doinas).
"Intre timp, cel care i-a cIntat In struna, ba chiar l-a dat In judecata pe senator, adica Laurentiu Ulici, a murit, Dumnezeu sa-l ierte. Dar a ramas fomistul de Carmel, care n-are talent literar, dar are o imaginatie de hamal". ("ParcurgInd poemele lui Shaul Carmel l-am comparat, vrInd-nevrInd, cu marii poeti religiosi din acest secol, de la Rilke la Arghezi. In volumul sInt doua personaje care se apropie si se Indeparteaza, sistematic si strategic, In psalmii si rugaciunile acestui exceptional poet roman-israelian" - Acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane).
"Altminteri nu s-ar explica titlul pe care el o publica In de luni: (?!). Poate cu dracul, fiindca numai asta se urca In cIrca gheboasa a parazitului cu pricina".
("Shaul Carmel este una dintre cele mai de seama voci ale literaturii romane din zilele noastre. Romanii se pot mIndri cu el" - Prof. dr. Nicolae Balota).
Neputinta explodata in invective lipsite de baza, logica si cel mai elementar bun simt. Un exemplu concret de modul in care ura viscerala poate schilodi pina la stadiul de caricatura disgratioasa un pamfletar talentat, devenit iata o precupeata cu ifoase intelectuale.
Un antisemit de mahala pe care nici tagma mincatorilor de evrei nu-l poate primi in rindurile ei, din jena si din groaza de a nu fi compromisa.

Albert Eistein si antisemitismul intelectual din Romania

- replica la replica -
SHAUL CARMEL


Catre directorul editurii Hasefer, domnul prof. Alexandru Singer

Ziarul ׳‚Viata Noastra׳ƒ mi-a remis, precum era firesc, scrisoarea dumitale, adresata mie prin intermediul redactiei, cu rugamintea de a fi publicata. Scrisoarea se constituie Intr-un drept la replica, la interventia mea privind afirmatiile pe care le-ai facut In legatura cu intelectualitatea romAna, fata In fata cu antisemitismul.
In interviul pe care l-ai acordat acestui ziar, ca si In scrisoarea dumitale, aparuta astazi, sugerezi ca eu as fi Incercat sa culpabilizez Intreaga elita intelectuala romAneasca, cInd, de fapt, e vorba doar de ׳‚grupuscule galacioase, din care fac parte si unii ײ·intelectualiײ¸ cu audienta foarte rastrInsa׳ƒ.
Draga Sandu (iarta-mi intimitatea, folosita de altfel, si de dumneata, In numele anilor deloc putini de cInd ne stim), reactia mea nu are nici o legatura cu titlul, titlu care deturneaza sau nu sensul cuvintelor pe care le-ai rostit. De asemenea, e lipsit de importanta faptul ca eu sInt ׳‚vulturul israelian arogant׳ƒ sau oricare altul din cei aproximativ 250.000 de evrei din RomAnia, care au mai ramas, care mai traiesc astazi, acum si aici. Daca ai fi citit seria mea de articole cu acest subiect, publicate de-a lungul unei luni si mai bine, ai fi constatat ca n-am Incercat si sa culpabilizez Intreaga intelectualitate romAna. Chiar In articolul din saptamIna urmatoare interventiei mele la interviul dumitale, am scris urmatoarele, citez: ׳‚E un adevar real acela ca nu toti intelectualii romAni sInt atinsi de flagelul sovinismului, al xenofobiei si, In cazul nostru, al antisemitismului. As putea umple zeci de pagini de ziar cu numele scriitorilor de azi, umanisti, democrati, neatinsi de aceste boli ale constiintei. Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, regretatul Stefan Augustin Doinas, Nicolae Brevan, Nicolae Balota, Eugen Simion, Geo Serban, Radu CIrneci, Dan Cristea, George Balaita, Eugen Uricaru si multi, foarte multi altii. Ei nu se lasa contaminati. Pentru toti acesti colegi de departe-aproape, am respect si admiratie׳ƒ (vezi ׳‚Dragoste ciudata׳ƒ aparut In Viata Noastra, vineri 10 ianuarie 2003, pag. 7).
Am mai spus-o! Inteleg pozitia dumitale In aceasta dificila si sensibila problema, dar nu o Impartasesc deloc. Nu pot, In numele adevarului dureros, sa primesc teza dumitale, nejustificata de realitate, simplificata pIna la Impaciutorism, daca nu chiar oportunism. Dar, din nou, te pot Intelege, draga Sandu, dar nu primesc, nu-mi Insusesc concluziile dumitale. De fapt In RomAnia, mai a mea decIt a celor depre care vorbim si din cauza carora ne Incrucisam sabiile, elementul antisemit regenerat este produsul nationalismului ravasitor, scapat din Ingradirile formale ale legilor regimului totalitar. Regimul ceausist al Partidului Unic.
Tiranul a venit la putere, iubit si acceptat de romAni pentru ca a avut sclipirea geniala de a reda poporului tocmai ce Isi dorea: mIndria nationala. Dar In forma ei cea mai acuta. Sa Intorci spatele cotropitorului puternic si uzurpator, tu, conducatorul unei tari cotropita adesea, umilita de tot strainul hain si hraparet, ultimul dintre ei, scapat si el de cutitul Generalisimului cu mustati si pipa, nu era putin lucru. Ceausescu le-a redat romAnilor demnitatea. Demnitatea, Intotdeauna exacerbata si cazuta In ultima instanta In nationalism. De aici toate rele, toate derivatele negative: ׳‚predispozitii antisemite, spirit antisemit, antisemitism agresiv si fatis, antisemitism latent, conjunctural, codificat, cosmetizat׳ƒ. Ceausescu nu si-a ucis evreii, nedoriti de-a lungul istoriei, ci i-a vIndut pe dolari, propriei lor tarii, scapIndu-se de ei, odata pentru totdeauna. Antisemitism original, apendice a nationalismului sofisticat, dar mai eficient, ca metoda, decIt toate celelalte. Dupa moartea tiranului, nationalismul s-a Intors la matritele sale ׳‚grosolane׳ƒ, dar hranite de o intelectualitate traumatizata, flamInzita, ca tot poporul, umilita pIna si cu onorurile ieftine, dar ispititoare pentru unii, ale regimului trecut. CInd spun intelectualitate, draga Sandu Singer, nu ma refer la toata elita intelectuala si nu In primul rInd la ea, ci la aceea a carei strabuni s-au identificat cu ׳‚faimosul articol 7 al Constitutiei din 1866, care excludea evreii de la acordarea cetateniei romAne, rezervat doar strainilor crestini׳ƒ. Ma refer la cei ale caror optiuni nationaliste sInt clare, la cei ale caror optiuni xenofobe sInt limpezi. Este aberant, dar si ilariant sa perpetuezi antisemitismul Intr-o tara In care au mai ramas sa moara doar 8.500-9.000 de evrei si, care Inca mai traiesc In mijlocul unui popor care numara 24.000.000. Douazeci si patru de milioane! Nu e vorba doar de Ion Coja si Marian Popa, ci si de cei rinocerizati, precum Mitzura Arghezi, fiica unui mare poet, romAn adevarat, umanist, care a ajutat In vremurile prigoanei prin fapte si In scris pe evrei; este Tudor Arghezi. Ma refer la Romulus Vulpescu, acest mare artist care a rapit umanismul senin al tovarasii sale de viata, romanciera Ileana Vulpescu, aruncIndu-l In fundatura nationalismului xenofob, pe care el Il reprezinta. Nu pot uita paginile ei minunate despre evrei, scrise In romanul ׳‚Arta conversatiei׳ƒ, fuga ei la simpozionul ׳‚Spinoza׳ƒ, organizat de Federatia Evreilor din Bucuresti, scrisoriile ei adresate unora dintre noi, plecati spre regretul ei. Ma refer la Corneliu Vadim Tudor, la Gheorghe Funar, la Adrian Paunescu, la Paul Everac, Gheorghe Zamfir, la Ion LancrInjan si la atItia altii. Acestia au dat si dau vitalitate antisemitismului gregar si ׳‚uneltelor׳ƒ sale, care au atacat Muzeul Evreiesc din Bucuresti, care au scris pe peretii Teatrului T.E.S. injurii la adresa evreilor si care au desenat svastici pe acelasi lacas. Ei au dat forta celor care au devastat cimitirele evreiesti, care au distrus pietrele funerare de la capatIiul celor care sInt pIngariti si dupa moarte. Si toate acestea In zilele noastre. Si toate acestea In ochii plapIndei democratii din RomAnia. Da, draga Sandu Singer, In RomAnia de astazi, ca si In cea de ieri, exista antisemitism intelectual, ca o derivata a nationalismului. Din nou, o diversiune menita sa abata atentia opiniei publice de la problemele esentiale; cele ale identitatii, ale crizei economice, ale pasilor pe loc. O tara care vrea sa paseasca In viitor (si RomAnia vrea!), In civilizatie, trebuie sa-si scruteze trecutul si sa Invete din el, sa-l recunoasca cu demnitate, chiar daca el a fost dureros si urIt.
Draga Sandu, afirmatiile dumitale, privind neinformarea prin presa, legate de numeroasele ׳‚manifestari culturale organizate de intelectualii evrei Impreuna cu intelectualii romAni, In RomAnia si In lume׳ƒ si cea ca ׳‚nimeni din presa romAneasca din Israel nu remarca bogata activitatea culturala si de cult a tot mai retrInsei noastre comunitati evreiesti׳ƒ, nu coincid cu realitatea. Din contra. Unul dintre cei care colaboreaza cu presa de limba romAna din Israel, informInd-o de cele amintite mai sus, este Victor BIrladeanu si nu numai el. Draga Singer, sugerezi, In Incheierea scrisorii dumitale, ca eu as fi ׳‚invectivat intelectualitatea romAna In ansamblu din cauza unei exceptii, izolata si respinsa de marea majoritate a intelectualilor romAni׳ƒ, ceea ce ׳‚nu este nici corect, nici Intelept si In nici un caz nu este un joc poetic׳ƒ. Nu stiu ce te-a dus la o asemenea concluzie eronata, dar ea Imi aminteste de o poezie ׳‚scolareasca׳ƒ si calda, scrisa de marele Albert Eistein, aparuta In JֲŸdischen Kalender: ׳‚Schau ich mir die Juden an,/ Hab ich keine Freude dran./Fallen mir die andern an,/ bin ich froh ein Jud zu sein׳ƒ. Iata traducerea aproximativa In romAneste a aceastei poezioare, voit naiva, facuta de scriitorul Norman Manea: ׳‚CInd Imi contemplu evreii,/ Nu am nici o bucurie./ CInd Imi vin In minte ceilalti,/ SInt bucuros ca sInt evreu׳ƒ.

Al dumitale sincer,
Shaul Carmel

Ancel contra Ancel

SHAUL CARMEL

Joi, 23 ianuarie a.c., va avea loc in auditoriul "Yad-Vashem", de pe Muntele Amintirii, din Ierusalim, un simpozion prilejuit de lansarea cartii "Istoria Holocaustului Romania", scrisa de cunoscutul cercetator istoric Jean Ancel.
De-a lungul unei zile intregi, vor vorbi despre Holocaust si despre cartea dr. Ancel, profesori universitari, doctori, scriitorul Aharon Appelfeld, avocatul Ithak Artzi si, bineinteles, autorul acestui important op intitulat, in mod ciudat, "Istoria Holocaustului Romania" si nu Istoria Holocaustului romanesc sau Istoria Holocaustului din Romania. Sesizarea mea de ordin semantic, interpretativ, nu este, de fapt, motivul de baza care ma determina sa scriu aceste rinduri. Ci cu totul altul, desi, nu ma pot eschiva afirmind ca ma preocupa.


"Rabinul Shafran a scris ca intilnirea sa cu mitropolitul a salvat evreii din Transilvania de la macel. Este de notat ca, o data cu deschiderea arhivelor romanesti si publicarea documentelor Vaticanului ca si a celor din alte surse, s-au elucidat urmatoarele: Rabinul Shafran n-a vizitat, in timpul guvernarii lui Antonescu, palatul regal, nu s-a intilnit cu regele sau cu regina-mama si nu a fost atunci in legatura directa cu regele si regina. Ambasadorul Elvetiei nu l-a vazut niciodata. Trimisul Vaticanului, Caluso, s-a intilnit cu rabinul dupa ianuarie 1943. Rabinul Shafran nu s-a intilnit atunci cu Maniu: prima oara cind l-a vazut, a fost in 1945. De asemenea, Bratianu si Lupu. Rabinul Shafran nu s-a intilnit niciodata fata in fata cu maresalul Antonescu. Iar, cu Mihai Antonescu, s-a intilnit, poate (s.m.), in 1944. Mitropolitul Balan, cu care rabinul s-a vazut, nu a intervenit la Antonescu sa anuleze planul evacuarii... In concluzie: Benvinistii si Rabinul Shafran nu au stiut nimic despre lupta lui Filderman, pentru ca el nu le-a povestit." Acestea sint informatiile si concluziile dr. Jean Ancel, pe care le-am tradus in romaneste, cuvint cu cuvint, si care au aparut in cartea sa, la pagina 1286.
Intr-un cuvint, rabinul minte! Marele rabin al Romaniei, din timpul prigoanei, al urgiei, ulterior, rabinul sef al Genevei, carturarul, constiinta numita dr. Alexandru Shafran, e un mincinos. Shi, alaturi de el, regretatul sau secretar particular, Israel Levanon, cel care, timp de 40 de ani, a fost membru in Consiliul Municipal si presedinte al Consiliului Rabinic din Haifa, sionistul, omul respectat si iubit de toata lumea. Alaturi de el, noi toti sintem mincinosi. Documentele din arhivele deschise in Romania sint "adevarate", spun "adevarul si numai adevarul".
*
 Ma scol de la masa mea de lucru si imi ridic mina spre unul dintre rafturile bibliotecii. Scot din el doua carti: una in ebraica si cealalta in romana. Prima e "Motze hen ba mitbar" (Mi-a placut in pustiu), scrisa de Israel Levanon, cu titlul preluat de la profetul Eliahu (30-1) si editata in 1992, de Asociatia Veteranilor Sionisti din Romania impreuna cu Fondul de Cultura Ianculovici. Cea de a doua carte este "Un taciune smuls flacarilor", scrisa de Alexandru Shafran, memoriile sale, editata in versiunea romaneasca de "Hasefer", in 1996, cu o introducere semnata de Jean Ancel.
Ma asez din nou si rasfoiesc cartile, sa-mi reamintesc. Iau intii cartea lui Israel Levanon, caut in ea si gasesc raspunsul la documentele "adevarate" si la "adevarul" din ele. Iata-le: "Una dintre personalitatile cele mai importante ,care s-a ocupat de salvarea evreilor din Romania in acele timpuri, era Sef-Rabinul Romaniei, dr. Alexandru Shafran. Ca cel care a avut cinstea sa lucreze sub obladuirea sa si care a partricipat la o parte dintre intilnirile sale multiple cu capeteniile guvernamentale, cu preotimea si cu multii diplomati, eram eu, treaz la tot ce s-a intimplat. Imi aduc bine aminte de consternarea, uluirea noastra, cind am primit in 1941, instiintarea groaznica ca evreii din Bucovina si Moldova vor fi expulzati in Transnistria. Am asistat la foarte desele intilniri ale Sef-Rabinului Shafran cu Radu Leca, imputernicitul guvernului antonescian in problemele evreilor, la intilnirea reprezentantului la Bucuresti, monseniorul Caluso, cu primul ministru Mihai Antonescu si cu patriarhul Nicodin. La refuzul acestuia din urma de a se amesteca, de a face ceva sa impiedice expulzarea, ca de altfel si refuzul celorlalti, rabinul l-a implorat, avertizindu-l: ײ²ֲ«In viitor va trebui sa dai socoteala Judecatorului din Ceruri, daca nu vei ajuta femei si copii nevinovati!ײ²ֲ». De la patriarhul Nicodin am mers direct la palatul regal. Shef-Rabinul Shafran a fost primit de catre regele Mihai I si de catre mama Sa, regina Elena. Eminenta Sa le-a expus problema, sfirsind printr-un strigat implorator: Salvati!. Doua zile dupa aceasta vizita, guvernul a ordonat ca evreii care inca nu au fost deportati sa ramina pe loc."
*
 Deschid cea de-a doua carte, memoriile Rabinului Alexandru Shafran, versiunea ei romaneasca, "Un taciune smuls faclarilor", si ma opresc la prefata semnata de acelasi Jean Ancel, cercetatorul istoric de la Yad Vasem, autorul cartii, "Istoria Holocaustului Romania", in care rabinul este declarat mincinos de catre documentele din arhivele deschise in Romania, documente "adevarate". Iata o parte din concluziile dr. Ancel privindu-l atunci pe Rabinul Shafran: "Alegerea lui Alexandru Shafran n-a fost deci un accident. Era rezultatul situatiei particulare a evreilor din Romania, la inceputul anului 1940; se datora, de asemenea, calitatilor sale personale si prestigiului tatalui sau, ca si propriului sau prestigiu. Istorisirea care se va citi in acesta carte incepe de la aceasta data. Ea poate sa se imparta in doua: mai intii exterminarea, apoi salvarea. Extreminarea nu era departe; la nici patru luni dupa instalarea in postul de sef-rabin, a avut loc un pogrom la Dorohoi, facind doua sute de victime. Era la inceputul lunii iulie 1940. Dupa mai putin de un an, acela de la Iasi va face douasprezece mii de victime. Autorii: armata si politia romana cu ajutorul nemtilor." Citesc mai departe in prefata: "Reamintim ca la acea data, Alexandru Shafran avea abia 34 de ani. Va trebui sa treaca prin tot felul de incercari, sa-si asume responsabilitati, sa duca o lupta neincetata, fara alte arme decit curajul sau si ײ²ֲ«forta spiritualaײ²ֲ». Intr-o tara hotarita sa stearga orice prezenta evreiasca de pe teritoriul ei, ce putea face un sef-rabin? Ce putea spune el unor conducatori crescuti intr-o veche traditie antisemita, hraniti cu clisee ca: ײ²ֲ«evreii otravesc sufletele taranilorײ²ֲ» sau ײ²ֲ«trebuie redate drepturile romanilorײ²ֲ».(׳’ג‚¬?) Ce poti face cind scriitori, in principiu elita societatii romanesti, tipa ca ײ²ֲ«jidanii sint pe cale sa vinda taraײ²ֲ». Cum sa-l convingi pe Patriarhul ordodox al Romaniei ca evreii nu erau raspunzatori de nenorocirile romanilor si ca deci nu ar merita sa fie pedepsiti? Cum sa-i faci pe dictatorii fascisti sa inteleaga faptul ca evreii nu au contribuit cu nimic la ruinarea economica a tarii? Trebuie sa indraznesti sa-l contrazici pe maresalul Antonescu atunci cind acesta striga ca evreii ײ²ֲ«nu au decit pedeapsa pe care o meritaײ²ֲ», in timp ce, de fapt, el ordona ca ei sa fie impuscati sau cel putin deportati in teribila Transnistrie. Cum sa explici oamenilor politici ca evreii nu doresc decit de fapt sa plece in Palestina - reamintindu-le ca, in definitiv, intre cele doua razboaie, unul dintre cele mai raspindite slogane era tocmai acesta: ײ²ֲ«jidanii la Palestina!ײ²ֲ»? Cum sa lupti impotriva dezlantuirii de ura avind drept scop stergerea urmelor trecutului evreiesc in Romania si care se traducea prin distrugeri si profanari in toata tara?(׳’ג‚¬?) El (rabinul n.m.) trebuia sa trezeasca constiinte adinc atipite, care se obisnuisera pina atunci cu crime comise pretutindeni. A cerut ajutorul acelora care reprezentau credinta crestina pe pamint. A stiut sa le vorbeasca, sa-i puna in garda, sa-i faca sa inteleaga ca dupa ce vor muri, in lumea viitoare, vor avea de ײ²ֲ«platitײ²ֲ», nu pentru crimele pe care nu le-au comis, fireste, ci pentru cele pe care n-au stiut sau n-au vrut sa le impiedice." Citesc mai departe in prefata: "Impreuna cu alti conducatori evrei, rabinul (n.m.) a organizat, la domiciliul sau, pe toata durata razboiului, un birou evreiesc clandestin - in proximitatea imediata a Gestapoului si a temutei politii a Sigurantei romane - pentru a-i ajuta si salva pe membrii Comunitatii Sale".
*
 Ce as mai putea adauga la cele doua versiuni ale dr. Jean Ancel privind pe "sfintul de la Geneva", pe carturarul iubit de noi toti? In ce crede cercetatorul istoric? In documentele, nu de putine ori, "facute" si in "adevarul" lor, sau in afirmatiile facute chiar de el in prefata cartii Marelui Rabin Shafran? Cum ar trebui sa numesc aceasta controversa, altfel decit Ancel contra Ancel? Cine a avut interes sa fie astfel ilustrat fostul Sef-Rabin al Romaniei, alungat odata cu regele din tara lor? Cui trebuiau sa serveasca aceste documente? Cine avea si are interes sa "laude" succesele asimiliste ale dr. Fildelman impotriva sionistului credincios in Dumnezeu si oameni? Cind scriu aceste rinduri, imi amintesc de o pelicula vazuta in urma cu mai multi ani, privind pe amiralul Nelson, amiralul fara un ochi si fara o mina, care a cistigat batalia navala de la Trafalgar, in 1805, impotriva fortelor unite, dintre armata napoleoniana si cea spaniola. Amiralul, obosit, dupa ce incendiase cu flota sa vapoarele de razboi ale inamicului, urca scarile spre cabina navei-amiral, pe cind locotenentul sau de la capatul scarilor, il intreaba: "Sir, ce va spune istoria?". Nelson, murdar pe fata si pe costumul sau alb de fumul tunurilor incaierate, i-a raspuns: "Ce va spune istoria?! Minciuni, ca-ntotdeauna!"